Terapie Schroth

Scolioza este afecțiunea în care coloana vertebrală prezintă deviații/ curburi  în plan frontal. Un om sănătos are coloana vertebrală dreaptă în plan frontal (privit din spate). În același timp, coloana vertebrală este și răsucită (rotată în jurul propriulu ax). În mod obișnuit scolioza apare la mijlocul spatelui (coloana toracică) sau în partea de jos a spatelui (coloana lombară), putând fi prezente una sau mai multe curburi patologice.

Multe persoane au un anumit grad de deviere a coloanei. Curburile în plan frontal ale coloanei vertebrale mai mici de 10 grade sunt considerate a fi in limite normale. Coloana vertebrală se curbează de obicei în foma literei S sau C.

Există două tipuri de scolioză: structurată și nestructurată.

Scolioza nestructurată definește prezența de curburi de peste 10 grade ale coloanei, fără rotație în ax și reversibile, pentru că sunt cauzate de situații precum :

  • durere sau spasm muscular
  • o cauză inflamatorie cu localizare în vecinatate
  • inegalitatea membrelor inferioare.

Scolioza structurată definește prezența de curburi de peste 10 grade ale coloanei asociate cu rotație în ax și ireversibile, fiind de obicei cauzată de factori necunoscuți (idiopatici), sau boli precum :

  • anomalii prezente la naștere (congenitale), de exemplu spina bifida sau anomalii de dezvoltare osoasă etc. Între 5-7% dintre cazurile de scolioză sunt determinate de anomalii congenitale ale coloanei, iar aceste curburi sunt mult mai rigide decat cele determinate de scolioza idiopatică. Ele se agravează pe masură ce copilul crește, în special în perioada adolescenței.
  • afecțiuni musculare sau nervoase, precum paralizia cerebrală, sindromul Marfan sau distrofia musculară
  • traumatisme
  • infecții
  • tumori.

La adulți, scolioza poate apare ca urmare a modificărilor coloanei determinate de îmbătrânire (procese degenerative). Aceste procese degenerative pot fi cauzate de artroză sau osteoporoză.

În 80% din cazuri, cauza apariției scoliozei nu este cunoscută. Aceasta este numită scolioză idiopatică. Scolioza apare de obicei în copilărie sau adolescență și este asociată factorilor genetici, adesea fiind o afecțiune familială. Incidența mai marea a acestei boli este în rândul populației feminine.

Se disting patru tipuri de scolioză idiopatică:

  • Infantilă (de la naștere până la 3 ani)
  • Juvenilă (de la 3 ani la pubertate)
  • Scolioza adolescentului (după pubertate)
  • Scolioza adultului (după vârsta de 20 de ani).

În general, în copilărie și adolescență scolioza nu determină simptome și nu este evidentă până când deformarea coloanei vertebrale nu devine severă. Ea poate fi prima dată percepută de către părinți, care observă că îmbrăcămintea copilului nu stă drept sau tivurile sunt inegale.

Aspecte ce pot fi observate de către părinți:

  • un umăr poate părea mai sus situat decat celălalt
  • un șold poate părea mai înalt decât celălalt
  • capul copilului nu este centrat pe corpul sau
  • un omoplat poate fi mai proeminent decât celălalt
  • coastele sunt mai ridicate pe o parte când copilul se apleacă în față din talie
  • linia taliei poate fi mai plată pe o parte.

De cele mai multe ori, scolioza nu cauzează dureri în copilărie sau adolescență. Dacă un copil are dureri asociate scoliozei este foarte important ca el să fie examinat de către medic puntru a stabili cauza durerii și a investiga dacă sunt prezente eventuale tumori osoase sau medulare.

Adulții care au scolioză pot sau nu să aibă dureri de spate. În majoritatea cazurilor, unde sunt prezente durerile de spate, este greu de stabilit dacă ele sunt cauzate de scolioză. Oricum, dacă scolioza la adulți se agravează și devine severă, ea poate determina apariția durerii cronice și a dificultăților respiratorii și tulburarilor cardiace. Alte afecțiuni, cum ar fi cifoza, cauzează simptome similare scoliozei.

Deformarea scoliotică poate fi tratată cu succes dacă este descoperită la timp, printr-un simplu screening, mai ales în cazul copiilor și adolescenților. Este o suferință cu implicații deosebite, atât fizice, cât și psihologice pentru pacient.

Terapia tridimensională Schroth

Metoda creată de Katharina Schroth reprezintă tratamentul funcțional tridimensional al scoliozei, fiind mult mai eficientă decât celelalte metode cunoscute și utilizate, datorită abordării inovative și complexe a acestei boli.

Terapia Schroth este indicată ca tratament conservator în cazul mai multor tipuri de modificare de statică vertebrală (scolioza, hipercifoza, hiperlordoza, maladia Scheuermann etc.), iar vârsta minimă la care se poate începe această terapie este de 7-8 ani. Durata terapiei va fi stabilită de către terapeut, în funcție de evoluția și caracteristicile fiecărui caz. Exercițiile se efectuează sub atenta supraveghere a kinetoterapeutului, efectul terapiei Schroth fiind îndreptarea coloanei vertebrale prin elongația activă a acesteia, derotarea vertebrelor prin respirație tridimensională, precum și tonifierea și strechingul musculaturii în poziția maxim corectivă. De asemenea, se realizează schimbarea engramei corticale a pacientului, precum și antrenamentul senzitivo-motor și al reflexelor posturale.

Terapia Schroth are ca obiectiv principal reducerea gradului de scolioză, respectiv încetinirea sau stoparea progresării acesteia până la atingerea maturității osoase. Totodată, terapia Schroth previne o serie de procese degenerative ale diferitelor segmente (mușchi, articulații, spații intervertebrale), ameliorează durerea cronică la nivelul coloanei vertebrale, asigură creșterea capacității cardio-pulmonare și îmbunătățește starea psihică a pacientului.

Translate »